Obiecte de inventar versus mijloace fixe

Antreprenorii sunt de cele mai multe ori nedumeriți în ceea ce privește diferența dintre obiectele de inventar și un mijloc fix. Aceste două elemente pot fi destul de ușor confundate dacă nu sunt luate în considerare câteva aspecte, care totuși le diferențiază contabil și fiscal.

Pentru a lămuri aceasta problemă, vom face o mica analiză comparativă între cele două tipuri de bunuri.

Obiectele de inventar sunt bunuri (active circulante) care au o durată de funcționare mai mică de un an. Acestea sunt recunoscute în contabilitate drept o cheltuială totală în momentul achiziției și dării în funcțiune și nu este nevoie să se calculeze amortizare.

Mijloacele fixe sunt bunuri (imobilizari corporale) generatoare de beneficii economice viitoare și care sunt deținute de o entitate pentru o perioada mai mare de un an. Acestea sunt utilizate în producția de bunuri, prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scop administrativ.

Codul fiscal prevede și o limită a sumei (valorii de intrare) în vederea încadrării în categoria de mijloc fix. Astfel, potrivit regulilor fiscale valoarea individuală a unui mijloc fix trebuie să fie superioară limitei prevazute de lege de 2.500 lei.

Cu toate ca în codul fiscal se prevede acest plafon, este posibil totuși ca, în cazul unei imobilizări corporale care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât această limită, să se poată recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare.  Acest plafon este, așadar, o opțiune.

Pentru mijloacele fixe, spre deosebire de obiectele de inventar, în fiecare lună se calculează și se înregistrează amortizarea bunului respectiv.

Ce înseamnă acest lucru?

Înseamnă că pe durata de viață a acelui bun (exemplu un laptop în valoare de 2.700 lei cu durata de viață de 3 ani), se recunoaște liniar în fiecare lună o cotă parte din valoarea de intrare pe cheltuială, până când întreagă valoare a bunului este trecută pe cheltuială.

Asadar, se împarte valoarea laptopului (2.700 lei) la 3 ani*12 luni = 36 luni și se obține o amortizare lunară de 75 lei.

Lunar, timp de 3 ani, se va înregistra această cheltuială în contabilitate, astfel că profitul lunar va fi mai mic cu 75 de lei/lună în următorii 3 ani.

Data de la care se calculează este luna urmatoare punerii în funcțiune.

De exemplu, un laptop care este achiziționat și pus în funcțiune în 11.10.2019 va începe să fie amortizat începând cu luna noiembrie 2019.

Atenție! Nu orice mijloc fix se amortizează. Excepție fac acele mijloace fixe care nu își pierd valoarea în timp datorită folosirii, asa cum sunt terenurile, operele de artă sau locuințele de protocol.

În schimb, reprezintă active amortizabile:

  • amenajările de terenuri;
  • investițiile efectuate la mijloacele fixe cu chirie;
  • investițiile efectuate la mijloace fixe existente cu scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali.

Cum se calculează valoarea de intrare la un plătitor de TVA vs. neplătitor?

O firmă plătitoare de TVA poate încadra un bun achiziționat în categoria mijloacelor fixe, dacă baza (valoarea fără TVA) de pe factura primită de la furnizor este superioară limitei de 2.500 lei, prevăzuta de lege.

O firmă neplătitoare de TVA va încadra un bun achiziționat în categoria mijloacelor fixe, dacă valoarea totală (baza + TVA) de pe factura primită de la furnizor este superioară limitei de 2.500 lei, prevăzută de lege.

Avantaje și dezavantaje

Un dezavantaj al obiectelor de inventar ar putea fi faptul că, de regulă, în momentul achiziției are loc și darea în funcțiune, mai exact, trebuie reflectată o cheltuială totală, imediată, în contabilitate, ceea ce va conduce la o creștere bruscă a cheltuielilor și o diminuare a profitului.

Un avantaj al mijloacelor fixe ar putea fi faptul că, în momentul achiziției acestea se vor pune în conturi dedicate imobilizărilor, cheltuiala fiind reflectată treptat (lunar) în contabilitate, mai exact se va ține un registru separat în care se va calcula amortizarea bunurilor, nefiind afectat decât parțial profitul societății.

Potrivit Ordinului nr. 1802/2017 un mijloc fix trebuie amortizat pe o durată estimată de viață, mai exact pe o perioadă în care respectivul bun funcționează în parametrii optimi pentru a putea fi utilizat de către societate.

Pentru a se putea stabili care este durata de viață a unui mijloc fix există un catalog de clasificare a mijloacelor fixe, în care sunt menționate sub forma unor intervale de ani duratele normale de funcționare a acestora.

Astfel că, entitatea poate să aleagă în funcție de mijlocul fix pe care îl deține, un anumit număr de ani de amortizare din intervalul stabilit îin respectivul catalog.

Aspecte pe care trebuie să le reții:

  • obiectele de inventar sunt utilizate pentru o perioadă mai mica de un an;
  • mijloacele fixe sunt utilizate pentru o perioadă mai mare de un an;
  • obiectele de inventar au o valoare individuală mai mică de 2.500 lei;
  • mijloacele fixe au o valoare individuală mai mare de 2.500 lei;
  • obiectele de inventar nu se amortizează;
  • mijloacele fixe se amortizează;
  • cheltuielile cu obiectele de inventar afectează direct profitul societății;
  • chetuielile cu mijloacele fixe sunt înregistrate eșalonat în contabilitate, ceea ce nu afectează direct și imediat profitul societății;
  • amortizarea mijloacelor fixe se va înregistra în contabilitate în luna următoare celei în care s-a realizat achiziția;
  • pentru mijloacele fixe trebuie întocmit un registru de amortizare în care să se menționeze durata de amortizare și valoarea amortizabilă lunară.